Departe te-am lăsat, sătucul meu,
Dar eu te port în gând mereu, mereu,
Și câte doruri am lăsat când am plecat,
O, satul meu, frumos m-ai legănat,
Livezile cu flori de măr au nins,
Flăcăi și fete-n horă s-au încins,
Mi-e tare dor să fiu cu voi acolo-n sat,
Să merg desculță pe pământ arat.
Dar când or înverzi frunzele-n ram
Și s-or aprinde iarăși macii-n lan
Am să mă-ntorc, măicuța mea, în sat la noi
Să mai doinesc la strâns de fân cu voi,
Să urc potecile în nopți târzii,
Să-ți bat în geam la casa dintre vii,
Să-i mulțumesc bădiței că m-a așteptat
Și c-am venit să facem nuntă-n sat.
Refren:
Mai scrie-mi, mamă, o scrisoare,
Doar două rânduri despre satul meu,
Să-mi scrii ce face badea de la vie
Și dacă vrea și el să știe
Să-i spun că vin curând,
Mi-e dor de voi,
Mi-e dor de tine, mamă,
Și-n fiecare seară
Adorm cu voi în gând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului pentru satul natal, amintirile frumoase legate de acesta și anticiparea reîntoarcerii. Refrenul subliniază legătura emoțională puternică cu mama și cu locurile natale, dorința de a primi vești și de a se reconecta cu viața de acolo.