Știe codrul, știe neamul
Câte-a-ndurat bietul român
În vremi de urgie
Putând să fie
Păstrând cântul, datina,
Stemă de neam.
Știe codrul, știe neamul
Românul averea în suflet purta
La dăruire, ne sfătuiră:
„Păstrați-o nu faceți risipă din ea!”.
Știe codrul, știe neamul
De ești bogat ori de ești om sărac
Buna credință și omenia
Ne dă rostul vieții cu adevărat.
Refren:
Hai să ne-adunăm, să ne-adunăm, să ne-adunăm
La vatra părintească
Amintiri să depănăm, să depănăm
Precum era cumva,
Dorul de părinți să-l alinăm
C-o doină românească
Cu o dragoste de neam să-i pomenim
Pe ai noștri străbuni.
Sensul versurilor
Piesa evocă importanța păstrării tradițiilor și a identității naționale românești de-a lungul istoriei. Subliniază rolul credinței și al omeniei în definirea vieții și importanța amintirii străbunilor.