Foaie verde și-o lalea,
Maică, măiculița mea,
Când eram la tine fată
Nu mai umblam supărată.
Dar de când te-am părăsit
Sufletul mi s-a umbrit
Că nu-i lumea ca la noi
Și mi-e tare dor de voi.
Maică, noaptea când coboară
Gândul către tine-mi zboară,
Către ochii tăi cei dragi
Și căsuța dintre fagi.
Maică, gândul când mă poartă
Mă visez la tine-n poartă
Și când dau să mă trezesc
Ochii-n lacrimi mi-i găsesc.
Mamă, noaptea când adorm
Către tine mă întorn
Pe aripi de vise dragi
Pân’ la casa dintre fagi.
Și te văd șezând la sfat
Cu vecinele din sat
Ori m-aștepți și-mi ieși în cale
Cu vecinele din vale.
Mamă, visul când dispare
Mă prinde dorul cel mare,
Dor de tine ne-ncetat
Și de oamenii din sat.
Vers refren:
Măicuță, mamă!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund față de mamă și de căminul copilăriei. Persoana își amintește cu drag de siguranța și fericirea de odinioară, simțind acum tristețe și dorința de a se întoarce.