Îmi spunea tata demult
Și aud mereu, măi tată,
Ca să mă las de băut:
– N-o să-ți pară rău, măi tată!
De-i mai dai c-un Otonel
Și-un pic te-amețești
Te mai veselești nițel,
Simți că-ntinerești.
Totul e frumos și bine
De nu te grăbești, măi tată,
Când bei să nu uiți de tine,
Să nu lăcomești, măi tată,
N-alerga, ține-o la pas
Că te ia de cap
Și zile au mai rămas,
N-au intrat în sac!.
Hai și toarnă, cârciumare,
Că vinu-i gustos, măi tată,
Și-aș vrea-n lumea asta mare
Să trăiesc frumos, măi tată,
Zile câte mi-a dat Domnul
Cât pot să muncesc
Să mă bucur ca tot omul
Și să chefuiesc.
Sensul versurilor
Piesa prezintă un dialog imaginar cu tatăl, în care se discută despre echilibrul în viață și despre cum să te bucuri de plăcerile simple, precum băutura, fără a exagera. Mesajul central este de a trăi frumos și de a te bucura de viață, muncind și chefuind în mod echilibrat.