Aseară, ș-alaltă seară
M-o-ncercat doru pe-afară
Eu eram într-o chilie
Chindisăm o pălărie
Cu hurmuzi și cu hârtie
Cine-o poartă să mă știe.
Zis-o badea c-o veni
Luna când o răsări
Ies afară, luna-i jos
Badea-o fost și iar s-o dus
Ies afară, luna-i sus
Badea-o fost și iar s-o-ntors, măi.
Măi bădiță, măi Ilie,
Cu hurmuzi la pălărie
Zugrăviț-aș numele
Pe toate cărările
Să ți-l zugrăvesc pe-o floare
Să mi-l leg la cingătoare
Să ți-l zugrăvesc pe-o floare
Să mi-l leg la cingătoare
Să-l dezleg eu când oi vrea
Dor de-al tău n-aș mai avea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei fete pentru badea Ilie. Ea își dorește să-i poată zugrăvi numele peste tot și să scape de dorul care o macină.