La casa cu prispă lată
Doi moșnegi s-o pus pe ceartă:
Lelea se burzuluiește
Și pe moșu-l ocărăște
Că se uită prea cu jele
După fete tinerele;
El, râzând, îi dă de veste:
„Mă uit și după neveste!”.
Lelea rău se amărăște
Și la moș așa-i grăiește:
„Tu te uită, măi barbate,
După fete măritate;
Da’ de-amu’ îți fac bucate
Numa știr și crengi uscate!
Și ți-oi face-un borș sărat,
Să te saturi de uitat!”.
„Ian stai olecuță, lele,
Să nu crezi c-oi face rele!
Chior îi moșu’ și nu vede
‘Geaba cată după fete.
Câte mândre-n cale-mi pică,
Zău că nu le fac nimică!
Și la cine m-aș uita,
Tot mai dragă-i baba mea!”.
La casa cu prispă lată
Doi moșnegi trăiau odată..
Trăiau singuri-singurei,
Da’ se mai sfădeau și ei:
Ba că cine face focu’,
Ori că nu-i cusut cojocu’,
Ba că puii-s pe livadă,
Ori că-i mânzu’ în ogradă.
Toată ziua se certau,
Până-n seară se-mpăcau!
Și cu griji și cu nevoi,
Dragă le-o fost viața-n doi.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața simplă a doi bătrâni la țară, cu certurile lor cotidiene, dar și cu dragostea care îi leagă. În ciuda neînțelegerilor, ei își prețuiesc viața împreună.