Mi-i frate cel ce ține ziduri cu umerii,
Cel cu rădăcini ca un pom,
Cel treaz ca o plantă,
Mi-i frate cel ce-și aude visele,
Cel ce-și ridică o patrie,
Cel ce-și sărută obida.
Mi-i frate cel născut să taie drumuri,
Cel ce adoarme singur sub streașini,
Cel sfărâmat în cioburi;
Mi-i frate cel venit din coclauri,
Cel ce vede adâncuri în cer,
Cel crescut încet din pământ.
Mi-i frate cel ce și-a pierdut umbra,
Cel ce-și caută diminețile,
Cel ce-și arde zilnic greșelile;
Mi-i frate cel izgonit de hoți,
Cel ucis de păianjeni,
Cel rătăcit prin nopțile mari.
Sensul versurilor
Piesa descrie frăția ca o legătură profundă între oameni care împărtășesc suferințe și greutăți similare. Este un omagiu adus celor care se confruntă cu adversități, dar găsesc puterea de a merge mai departe.