Am un glonț în tâmplă, ce se întâmplă, statul ne tratează ca o cârpă, privesc cum România se duce de râpă. Străzile-s pustii, parcă toți s-au schimbat dar încerc să răzbat în viața asta de c***. Pe puști nu-i convingi să n-o ardă cu arfa, mor supradozați din propria marfă. Tot ce se-ntâmplă aici e tragic c****, puști dependenți de magic sau sare de baie. Autostrada e iadul și mai are câte un dâmb, ai grijă pe unde mergi, poate calci strâmb. Pe pereții jegoși văd rămășițe de graf, măcar culoarea să acopere acest frig și praf. Puștanii se-nghesuie după seringi, la farmacia Donna, mi-e sete de tine, dar ei vorbeau cu mefedronă. E 2014, totu-i vraiste, când vii de la petrecere, stai cu ochi-n șaișpe că te calcă pe trecere. Politicienii sunt puși pe fapte, la tv copii intoxicați cu corn și lapte. Știrea circulă repede, mă uit la tv, văd subiecte halucinante, ca lsd. Copii moderni șepci colorate, plini de swag, toate sifoanele cu glume de pe 9gag. Văd în ziar toți copiii consumă coca & caviar, au un car de șepci, parcă-ar fi pe mocă, vă rog nu mai purtați, dacă n-ați tras coca. Liderii mondiali ne seduc, manipulându-ne prin filme și facebook cică ne dau sfaturi, morale, da-s, c***i făcute să ne omoare în timp ce ei stau cu burta-n sus la soare, mane, lumea tot mai des de pe bloc sare. E o generație care nu mai o arde după blocuri, prăjiți pe rețele sociale, trăiesc pe bloguri, dependenți de calculatoare, noile droguri, până se termină curentul, momentan avem stocuri. Se lasă beznă nimeni nu doarme, se aud țipete, scandal și alarme. De la preot până la președinte, ai gura aurită? Ei îți iau ultimul dinte. Toți sunt hoți, ne-am născut aici dar cât să suporți această sclavie când îi vedem pe lumină cum ne iau din farfurie. Ne manifestăm și ieșim în stradă, protestăm, ne-ntoarcem leșinați de gardă. Ne pișăm să stingem flacăra mov, și aprindem flacăra unui cocktail molotov. Pe oriunde mergi, trebuie să te ferești, e capitala României, bun venit în București. E prima zi de iarnă, zăpada cade, sufletul meu e înghețat man, 0 grade, Mă uit pe geam, luna, mă privește rece, gândurile calde au început să plece. Mă cam macin, viața mea e ca o carte din care s-au rupt multe pagini. Ești fraier, în aer plutește o ură eternă, speranța moare ultima c-o seringă-n venă. De la-nceput regret tot ce-am făcut acum caut în noapte tot timpul pierdut. Scriu poezii când sunt varză pun o bucată din mine în fiecare frază. Îmi dau viața pentru rap, sper c-am reușit, îmi îndrept greșelile, ca pe un cui bătut greșit. Îmi dau lacrimile, nu știu a câta oară, vreau să retrăiesc acea vacanță de vară. Răscolesc amintiri și scriu strofa, mi-am refăcut memoria fără ginko biloba. Salut, salut, vorba asta o să te-nghețe, te salut de 2 ori pt-că ai 2 fețe.
Sensul versurilor
Piesa descrie o realitate dură a României, marcată de sărăcie, corupție și dependență. Exprimă un sentiment de deznădejde și deziluzie față de viitor, reflectând o generație pierdută.