La fântâna lui Gheorghiță, Leana mea!
La fântâna lui Gheorghiță, Leana mea!
La fântâna lui Gheorghiță –
Se certau două fetițe!
La-la-la-la-lai-la..
O bogată și-o săracă,
Se certau ziua întreagă.
La-la-la-la-lai-la..
Cea bogată-așa zicea, Leana mea!
Cea bogată-așa zicea, Leana mea!
Cea bogată-așa zicea:
Pe mine Gheorghe mă ia!
La-la-la-la-lai-la..
Da, nu dă tata ochii mei,
Pe cei patru boi ai tăi!
La-la-la-la-lai-la..
Trece Gheorghe pe cărare, Leana mea!
Trece Gheorghe pe cărare, Leana mea!
Trece Gheorghe pe cărare –
Și nu se uită la vale!
La-la-la-la-lai-la..
Nici la mine, nici la tine
Nici la ochi, nici la suspine!
La-la-la-la-lai-la..
Trece Gheorghe pe cărare, Leana mea!
Trece Gheorghe pe cărare, Leana mea!
Trece Gheorghe pe cărare –
Și nu se uită la vale!
La-la-la-la-lai-la..
Nici la mine, nici la tine
Nici la ochi, nici la suspine!
La-la-la-la-lai-la..
Sensul versurilor
Două fete, una bogată și una săracă, se ceartă pentru atenția lui Gheorghiță la fântâna satului. Gheorghe trece pe drum, indiferent la certurile lor, sugerând că nu este interesat de niciuna dintre ele.