Când Beau
1
Eu sunt băiat de fire tare
Și beau ginul din căldare.
Iubesc de toate să fac
Cu fetele să mă-mpac și la șașlâc să mă duc
Iubesc de toate să fac
Vorbesc mai mult decât tac și de nu beau mă usuc
2
Eu beau de când bea toată lumea
Eu beau de luni și până lunea.
Eu beau coniac, beau și gin
Și bere beau și rachiu și pe chișoare mă țin
Îmi place tot bunisor
Coniac de cel scumpușor, după coniac iaca mor
3
De mititel m-o prins o boală
Să beau fără de socoteală.
Și de atunci eu tot beau
Că tare-mi place și vreau, că de nu beau nu sunt eu
C-așa-i de când eu mă știu
Când beau eu simt că-s om viu, când beau atuncea tot știu
4
Și tot mă ține boala asta
M-o fugarit chiar și nevasta.
Mi-o zis că-s bețivan
Mai mult de muia di-un an, da eu știu că-s moldovan
O vrut ca să mă codez
Și să beau apă mai des, i-a și femeie să vezi
5
Și beau și noaptea, beau și ziua
Și beau în toată săptămâna.
Că de nu beau mă trezesc
Și de nu beau nu gândesc și când beau eu tot iubesc
Și când beau tot îi frumos
Și pot să dorm și pe jos și am de toate de folos
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat care se bucură de viață prin consumul de alcool, considerând băutura o parte esențială a identității sale și a stării sale de bine. El își exprimă atașamentul față de tradițiile moldovenești și plăcerea de a petrece.