Simt că zilele sunt tot mai grele, când încep toate să mă doară
Că trec anii vieții mele, cum trece apa la moară
Singur am rămas fără putere, abia de mai ies la poartă
Și plâng viața cu durere, nu mai sunt ca altădată
Schimbă-mi Doamne mie soarta ce mi-ai scris-o-n cartea vieții
Rupe-mi foaia, scrie-mi alta și dă-mi anii tinereții
Nu mai știu nicicând de sărbătoare, cu cine să stau la masă
Copiii-s prin lumea mare, nu mai vin nicicând pe acasă
Și de când s-a prăpădit nevasta, nimeni la ușa nu bate
Eu blestem pe lumea asta, să stau în singurătate
Schimbă-mi Doamne mie soarta ce mi-ai scris-o-n cartea vieții
Rupe-mi foaia, scrie-mi alta și dă-mi anii tinereții
Prieteni sau rude pe la mine, nu mai vin nici ca să-mi ceară
Știu că nu mai am la cine, că-mi e viața prea amară
Când munceam și-n casă aveam de toate, veneau toți și-mi luau din mână
Fă-mă Doamne de se poate, tânăr pentru-o săptămână
Schimbă-mi Doamne mie soarta ce mi-ai scris-o-n cartea vieții
Rupe-mi foaia, scrie-mi alta și dă-mi anii tinereții
Sensul versurilor
Un bărbat în vârstă se simte singur și nefericit, regretând pierderea tinereții și a celor dragi. El imploră divinitatea să-i schimbe soarta și să-i ofere o șansă la o viață mai bună.