Când eram mic și făceam belea
Doar mama era cea care mă pedepsea
Deci, mă simt vinovat doar în fața ei
Că sunt tot un copil în fața mamei,
Un copil neascultător, acum pe coridor
O iau spre vorbitor:
Mama, nu plânge, lacrima nu-ți stinge iadul,
Chiar dacă ne desparte un geam de acest cadru
Și dacă îl sparg oricum vor pune altul
Deci, să nu-i facem jocul lui dracu
Iubirea ce ți-o port învie orice cadavru
Da la o parte orice gust acru
Tata cum se simte? E mai bine?
Cu atâtea boli pe cap și beleaua asta cu mine
Mi-ai scris că m-ai strâns în brațe în vis
Durerea ta e de nedescris, băiatul tău e închis.
Mă uit la ea, încep să îmi aduc aminte
Când îmi spunea, că voi fi și eu părinte
Mă uit la ea și milioane de cuvinte n-ar putea
Să-i șteargă lacrima.
Din boxa acuzaților o văd pe mama în sală
Cu cearcăne la ochi de la atâta oboseală
Nu îi fac cu mâna, ca nu cumva s-o doară
Văzându-mi pe mâini acea brățară murdară.
Îmi face semn că mă pupă, gata să plângă
Să-mi strâng familia în brațe o secundă
Aș rupe-o la fugă dacă n-ar sta la pândă
Acea grupă de gaboni gata să mă rupă.
Îi fac semn că o iubesc, stai liniștită
Îmi dai forță multă și dacă te văd o clipă
Chiar dacă am plecat,
Chiar dacă mă întorc ca atunci când veneam de la joacă,
Zgâriat de sârmă ghimpată,
Pregătește-mi o lopată să îngropăm odată
Această perioadă!
Mă întorc credincios ca un câine pentru familie,
Nu pun botul la altă felie.
Mă uit la ea, încep să îmi aduc aminte
Când îmi spunea, că voi fi și eu părinte
Mă uit la ea și milioane de cuvinte n-ar putea
Să-i șteargă lacrima.
Am câteva poze cu voi în celulă
Și miliarde de imagini cu toți împreună
Și trece o săptămână, zici că a trecut o lună
Și a trecut o lună și încă o vreme bună
Lună după lună, dar acum privim în urmă
Luăm totul ca o glumă, nu prea bună
Sau ca pe o experiență care ne-a strâns împreună,
Ne auzim dimineața, mama, noapte bună!.
(x2) Mă uit la ea, încep să îmi aduc aminte
Când îmi spunea, că voi fi și eu părinte
Mă uit la ea și milioane de cuvinte n-ar putea
Să-i șteargă lacrima.
Sensul versurilor
Un bărbat în închisoare își exprimă regretul și dragostea față de mama sa, care îl vizitează. El își amintește de copilărie și de sprijinul ei, simțindu-se vinovat pentru durerea pe care i-o provoacă situația sa actuală.