Dragostea mea te poartă-n lună…
M-aș fi pierdut în ochii tăi,
Ce culoare-aveau, sincer să fiu, nu ochii mă interesau.
Nu vreau să cred că te-am pierdut, nu pot,
Tu ești viza mea pe-al fericirii pașaport!
Doar dragostea mea te poartă-n lună,
Chiar dacă mulți iar sunt contra ta.
Tu nu ești singur, te port de mână
Și poți zbura iar când vei putea.
Sunt lângă tine când nu ți-e bine
Și drumul drept îl vei vedea!
Tu nu ești singur, privește-n față
Și dăruiește tu lumea ta.
Eu zbor cu tine, te iau de mână,
Nu-ți fie frică, eu știu să cad.
Doar dragostea mea te poartă-n lună,
Chiar dacă mulți sunt contra ta!
Nu te-nțelegi cu nimeni, totuși ea te înțelege,
La cap cu tine nimeni nu vrea să se lege.
Ca literă de lege, unde-i greu a fost și bine
Și unde e mai greu, binele greu revine.
Vezi în ea ce n-ai văzut în alta niciodată
O privești ca pe-un copil, ea te privește ca pe-un tată.
Deci tată… fii tată pt ea!
Și va plânge cu tine și vei râde cu ea.
Îmbrățișare suavă, blândă,
Mă uit la tine, te iau de mână.
La gât îmi pui cald raze de lună,
Eu zbor cu tine și scap de ură.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație profundă în care unul dintre parteneri găsește sprijin și salvare în celălalt. Dragostea este văzută ca o viza spre fericire, oferind siguranță și înțelegere într-o lume ostilă. Este un angajament de a fi alături de cineva la bine și la rău.