Tata, eu nu știu de ce,
Nu te-au scris în cântece, mai.
Tata, eu nu știu de ce,
Nu te-au scris în cântece, mai.
Ca pe măicuța mea,
Care viața datu-mi-a.
Care viața datu-mi-a, tată.
Tu ca dânsa ne iubești,
Și ca ea îmbătrânești.
Și ca ea îmbătrânești, tată.
Rele-n viață sunt de-ajuns,
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns, mai.
Rele-n viață sunt de-ajuns,
Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns, mai.
Mai iei câte-un păhăruț,
Dar nu uiți să ne săruți,
Dar nu uiți să ne săruți, tată.
Uneori mai strigi la noi,
Dar nu-mbălăm flămânzi și goi.
Dar nu-mbălăm flămânzi și goi, tată.
La necaz și bucurii,
Tu ai, tată, trei copii, mai.
La necaz și bucurii,
Tu ai, tată, trei copii, mai.
Pe mine, feciorul tău,
Mă păzești de tot ce-i rău.
Mă păzești de tot ce-i rău, tată.
Și uiți ale zilei sens,
Lângă tine când ne vezi,
Lângă tine când ne vezi, tată.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades în locul lor, mai.
Nu ne spui vorbe de dor,
Dar ades în locul lor, mai.
Mâna tu pe cap ne-o pui,
Și mai dragă vorbă nu-i,
Și mai dragă vorbă nu-i, tată.
Mai mult taci decât vorbești,
Dar noi știm că ne iubești,
Dar noi știm că ne iubești, tată.
Mâna tu pe cap ne-o pui,
Și mai dragă vorbă nu-i,
Și mai dragă vorbă nu-i, tată.
Mai mult taci decât vorbești,
Dar noi știm că ne iubești,
Dar noi știm că ne iubești, tată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința și dragostea unui copil față de tatăl său, care, deși nu este întotdeauna expresiv în cuvinte, își arată afecțiunea prin grija și protecția oferită. Evidențiază rolul tatălui ca protector și stâlp al familiei, chiar și în momentele dificile.