Mă bate vântul, mă bate
Și din față și din spate,
Rău mă bate vântul, frate
Și mă-apleacă la pământ
Dar eu mă ridic și cânt
Cântecul și dragostea
Mi-a mâncat tinerețea, mai.
Trecui prin lume, trecui
Ca pasărea pe sub grui
Nici un folos nu avui
Rămâsei cu cântecul
Ca lupul cu urletul
Cântecul și dragostea
Mi-a mâncat tinerețea, mai.
Ce folos că ți-am cântat
Și tu, lume, m-ai uitat
Când mi-a fost greu, m-ai lăsat, mai
M-ai lăsat ca să mă zbat
Ca peștele pe uscat
Cântecul și dragostea
Mi-a mângâiat inima.
Eu nu cânt că știu cânta
Cânt că mi-e dragă lumea
Din copilăria mea, mai
Eu nu cânt că nu am bani
Dar cânt pentru-ai mei țărani
Cântecul și dragostea
Mi-a mâncat tinerețea
Eu nu cânt că am vreun dor
Cânt pentru al meu popor
Cântecul și dragostea
Mi-a mângâiat inima
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viață grea, marcată de suferință și uitare din partea lumii. Cântecul devine un refugiu și o modalitate de a exprima dragostea pentru lume și popor, chiar și în fața greutăților.