Strofa 1:
De-aș avea fântâna-n curte
Aș avea mândruțe multe 2×
Ele ar veni la apă
Eu le-aș aștepta la poartă
Nu le-aș umple vărița
Pân’ nu mi-ar da gurița mai.
Strofa 2:
Da’ fântâna mi-e la poartă
Și ia apă lumea toată 2×
Și vecini și călători
Și voinicul plin de dor mai
Numai pe mândruța mea
Nu mi-o ajunge setea mai.
Strofa 3:
Ajungă-te mândro ajungă
Un’ ți-o fi calea mai lungă 2×
Când pripește Soarele
De-ți frige picioarele mai
Să nu găsești strop de apă
Să vii la mine la poartă 2×
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a atrage o fată prin oferirea apei de la fântână. Fântâna devine un simbol al ospitalității și al dorinței de a fi aproape de persoana iubită, dar și o metaforă pentru dorința nesatisfăcută.