La fântâna din răscruce
Cât oi fi nu m-oi mai duce
La fântâna din răscruce
Cât oi fi nu m-oi mai duce
Mă duceam cu drag odată
Când eram nemăritată
Și neicuța neînsurat
Ce mai dragoste-am lăsat.
Ce mai dragoste-am avut
Pe vara care-a trecut
Ce mai dragoste-am avut
Pe vara care-a trecut
Puiul care l-am iubit
Niciodată n-am să-l uit
Puiul care l-am iubit
Niciodată n-am să-l uit.
De-aș putea să mut fântâna
Să nu ne vorbească lumea
De la neica de la poartă
Că prea mi-a fost drag odată
La o margine de sat
Să treacă că l-am uitat
L-am uitat cu cântecul
De la inimioară nu
La o margine de sat
Să treacă că l-am uitat
L-am uitat cu cântecul
De la inimioară nu.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și nostalgia pentru o dragoste trecută. Naratoarea își amintește cu drag de momentele petrecute cu persoana iubită, dar acum încearcă să uite, deși sentimentele persistă.