Pe când iubeam –
C-am suferit și eu de-această boală –
Iubeam o fată care mă-nșela
Exact ca-n poezia mea:
Romanța celei care-nșeală,
A cărei eroină era ea!..
Dar într-o noapte eroina mea
Mă părăsea – de daruri încărcată –
Și, luându-și martori stelele și luna,
Jura că pleacă pentru totdeauna
Și n-are să mai vină niciodată –
Mărturisire, vai.. adevărată!..
Și iată cum iubita mea,
În noaptea când mă părăsea,
N-avea să-mi lase la plecare
Decât un pat pe trei picioare
Iar în dulapul din sufragerie
Un sfert de cozonac cu nucă
Și-o scobitoare-nfiptă-n el –
Simbolul sufletului ei rebel,
Cu care dorul ei de ducă
Teatraliza eterna tragedie
A-nșelătoarelor ce mor
Neplânse de-nșelații lor –
Exact ca-n poezia mea
A cărei eroină era.. Ea!..
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste în care naratorul este trădat de persoana iubită. El rememorează momentul despărțirii și simbolurile rămase în urmă, reflectând asupra durerii și dezamăgirii provocate de infidelitate.