Fals, malonest, venale, hidos ești, cavalere!
Prea bine ți-au zis unii Coțcar Cotcarovici ;
Figura ta, ce-nspira dezgust și desplăcere,
Impertinența, vila, tot palme parcă cere:
Cum dracul fruntea-n lume cutezi să mai ridici?.
Vestitele-ți scandaluri azi nu mai sunt mistere.
De când, ca paraziții, te-ai pripășit p-aici,
Nu vezi, când vrei prin lume și tu ceva să zici,
Cum fug toți d-ale tale cuvinte deletere?.
În loc să-ți vezi rușinea, stigmatizat cum ești,
Și, dându-te căinței, să plângi și, de durere,
Să-ți dai în piept cu pumnul, ai cutezat, mizere
P-o pată de nimica, să-njuri pe cei onești..
Fals, malonest, venale, hidos ești, cavalere!
Sensul versurilor
Piesa este o critică vehementă la adresa unui personaj corupt și ipocrit, denunțând scandalurile și comportamentul său imoral. Versurile exprimă indignare față de îndrăzneala acestuia de a se afișa public, în ciuda faptelor sale reprobabile.