Nu știu cum s-a întâmplat,
M-a găsit iar dragostea,
S-o alung am încercat,
Dar m-a prins ca iedera,
De atunci, ce să mă fac,
N-are minte inima,
Iar mi-e dor și iar mi-e drag,
Iar mi-e dor de cineva.
Anii s-au cam dus în zbor,
Dar nu vreau să-mi amintesc,
Și de-o fi să mor de dor
Uit de toate și iubesc,
Așa sunt de când mă știu,
Îi fac inimii pe plac
Și pentru acest dor târziu,
Zău, că nu am niciun leac.
Refren:
Viață, nu mă dojeni,
Eu nu pot trăi fără iubire,
Lasă, doruri câte sunt,
Nu mă uit că toamna-i lângă mine!
Viață, nu mă dojeni,
Nu mai sunt la prima tinerețe,
Dar m-a prins iar dragostea
Nici nu vreau s-aud de bătrânețe!
Uite-așa, iar așa,
N-are minte inima,
Uite-așa, iar așa,
Iar mi-e dor de cineva!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea dragostei la o vârstă mai înaintată, chiar și cu riscul de a suferi. Naratorul își asumă natura romantică și preferă să trăiască intens, ignorând trecerea timpului și convențiile.