Foaie verde siminoc,
Dragostea e râu de foc
Ce umblă din loc în loc,
La nimeni nu stă pe loc.
Ea umblă pe unde vrea
Și nu stă la nimenea,
C-a venit și pe la noi
Să ne iubim amândoi.
Când a fost să ne iubim
A plecat fără să știm,
A plecat și s-a ascuns
Și nouă nu ne-a mai spus.
Dragostea de vrem să stea
S-o legăm cu inima,
S-o legăm c-un lanț mai greu
Și să ne iubim mereu.
Sensul versurilor
Piesa descrie natura efemeră a dragostei, comparând-o cu un râu de foc care nu stă locului. Vorbește despre cum dragostea vine și pleacă neașteptat, lăsând în urmă dorința de a o reține și de a o lega pentru totdeauna.