Voi, copii, mă ascultați,
De părinți să nu uitați,
Nici de mamă, nici de tată
Voi să nu uitați vreodată,
V-au dat viață, v-au crescut,
V-au crescut cum au putut,
De v-au dat ori nu avere,
V-au dat dup-a lor putere.
Voi, copii, luați aminte
Viața merge înainte,
Părinții să vi-i iubiți,
Să-i iubiți, să-i prețuiți,
Și de vă mai dojenesc
Ei tot bine vă doresc,
Sângele tău niciodată,
Doamne, nu se face apă.
Voi, copii ce-aveți părinți,
Cât mai sunt să-i îngrijiți
Și să dați mai des pe-acasă
Cât aveți părinții-n viață,
Când părinții n-or mai fi
Nu știu de ce-ați mai veni
Că-n loc să-i mai sărutați
Mergți doar să-i tămâiați.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn către copii de a-și prețui părinții cât sunt în viață, subliniind importanța familiei și regretul ce poate apărea după pierderea acestora. Accentuează datoria morală de a-i îngriji și vizita, amintind că legătura de sânge este una puternică și eternă.