Frunzuliță trei sulfine,
Ascultați, tineri, la mine:
Cât pe lume voi trăiți
Să nu uitați de părinți,
Să nu uitați de părinți
Chiar de vă căsătoriți.
Fete, când vă măritați,
Voi, băieți, când vă-nsurați
De mamă să nu uitați
Cât ați fi de-nstrăinați,
Că nimica nu-i mai scump
Ca o mamă pe pământ.
Niciun dor nu-i mai fierbinte
Cum e dorul de părinte,
El ne crește și ne-nvață
Cum să ne purtăm în viață,
Viața e tare frumoasă
Când începi s-o-nveți de-acasă.
Să mă ierți, măicuța mea,
De ți-am greșit cu ceva,
Dacă ți-am greșit vreodată
Te rog, măicuță, mă iartă,
Că nu-i copil să se nască
La părinți să nu greșească.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn la respect și recunoștință față de părinți. Subliniază importanța familiei și a învățăturilor primite acasă, cerând iertare pentru eventualele greșeli.