La o margine de drum
Stă chircit un biet bătrân,
Avea picioarele goale,
Cămașa ruptă-n spinare,
Om sărac și chinuit,
De roata vieții zdrobit,
Inima plină de foc
Și părăsit de noroc.
Sărac și sătul de viață,
Firav și galben la față,
Gârbovit de traiul greu
Se jelea la Dumnezeu:
– Doamne, ce-ai avut cu mine,
M-ai lăsat singur pe lume
Și m-ai slăbit peste poate,
Merg doar în genunchi și coate.
Aveam, Doamne, precum Știi,
Casa plină de copii,
Un bărbat ce mă iubea
Și multă grijă-mi purta,
Dar parc-au fost doar în gând
Mi le-ai luat toate pe rând,
Am pierdut ce-aveam mai drag
Și-am ajuns un biet pribeag,
Fac doi pași încolo-ncoace,
Peste tot sunt spini și ace,
Bătrânețea mă doboară,
Mor de tristețe și boală.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința unui bătrân sărac și bolnav, abandonat de soartă și copleșit de pierderi. El își exprimă durerea și dezamăgirea față de viață și se plânge lui Dumnezeu pentru greutățile îndurate.