Vii, neicuță, vii nu vii,
Vii că te-aștept jos la Jii,
La umbra lăstarului
Din poteca dorului.
Seara când vii de la vale
Și ții murgul de zăbale
Eu dau fuga la fântână
Cu ulcioarele în mână.
Neică, dragostea e mare,
Îmi ia pofta de mâncare,
M-aduce mereu pe vale
Ca să-ți dau o sărutare,
Hai, neicuță, du-m-acasă
Și fă-mă-o dată mireasă.
Sensul versurilor
O tânără își așteaptă iubitul și își exprimă dorința de a se căsători cu el. Ea tânjește după dragostea lui și visează la ziua în care vor fi împreună pentru totdeauna.