Trei lămâi și trei gutui,
Neiculiță-al meu dintâi,
Dragostea e lucru mare
Nu-mi dă tihnă la culcare,
Neic-al mei din coastă,
Vino la fereastră
Să-mi dai gura ta
Că mor după ea.
Vorbește lumea prin sat
De noi doi că ne-am lăsat,
Gura lumii și urâtul
Nu le-astupă nici pământul,
Neic-al mei din coastă,
Vino la fereastră
Să-mi dai ochii tăi
Că mor după ei.
Lumea vorbește ce știe,
Eu iubesc ce-mi place mie,
Îmi iubesc puiul din sat
C-amândoi ne-am învățat,
Neic-al mei din coastă,
Vino la fereastră
Să-mi dai gura ta
Că mor după ea,
Neic-al mei din coastă,
Vino la fereastră
Să-mi dai ochii tăi
Că mor după ei.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința și dragostea profundă a unei fete pentru iubitul ei, în ciuda bârfelor și a judecăților din sat. Ea își afirmă independența în alegerea sa și își exprimă afecțiunea necondiționată.