Mărgărit și-un bob năut,
Bine-n lume-am mai trăit,
La dragoste n-am dorit,
Am iubit ce mi-a plăcut,
Dar văd că n-am crezământ,
Lele, lele și iar lele!.
Lume, lume, tu știi bine
Că doar am trecut prin tine,
Când mergeam după iubit
Treceam seara fluturând,
Dar mă-ntorceam suspinând,
Lele, lele și iar lele!.
Omul care nu iubește
Degeaba-n lume trăiește,
De ce-i bate inima
Și n-o dă la nimenea
Să-i asculte bătaia,
Lele, lele și iar lele!.
Viața așa e făcută
Să fie de om iubită,
De-mi dă bune, de-mi dă rele,
Vai de păcatele mele,
Trebuie să trec prin ele,
Lele, lele și iar lele!
Viața te duce, te-ntoarce,
Tinerețea ți le face,
Bătrânețea ți le coace,
Lele, lele și iar lele!
Sensul versurilor
Cântecul reflectă asupra vieții trăite, cu bune și rele, iubiri și dezamăgiri. Vorbește despre importanța iubirii și acceptarea destinului.