Buza de sus, mușcată rău
Până la lacrimi, dragoste nebună
Nu mă lua de mână, nu.
Filme, gânduri, prea multe rânduri scrise
Prea multe gânduri
Și prea multe vise.
Urme de păcat, prea dulce păcat
M-ai intoxicat.
Tu, inima nebună
De ce te minți de-o săptămână
De ce oricând și de oricare
Te lași călcată în picioare.
Tu, inima nebună
De ce te minți de-o săptămână
De ce oricând și de oricare
Te lași călcată în picioare.
Tu, inima
Tu, inima
Tu, inima.
Tu, inima
Tu, inima
Tu, inima.
Mâinile prinse în părul tău
Zâmbete goale
Dragoste nebună.
Iar mă lași în urmă, tu
Zile duse
Prea multe ore scurse.
Prea multe rânduri
Și prea multe vise.
Urme de păcat
Prea dulce păcat
M-ai intoxicat.
Tu, inima nebună
De ce te minți de-o săptămână
De ce oricând și de oricare
Te lași călcată în picioare.
Tu, inima nebună
De ce te minți de-o săptămână
De ce oricând și de oricare
Te lași călcată în picioare.
Tu, inima
Tu, inima
Tu, inima.
Tu, inima
Tu, inima
Tu, inima.
De mă las în grija ta, dacă tu pleci
De ce să cred vorbele calde spuse în serile reci
De ce mintea îmi spune una, inima altceva
De ce mă întreb de atâtea ori de ce, răspunde, spune ceva.
Tu, inima nebună
Tu, inima
De ce oricând și de oricare
Te lași călcată în picioare.
Tu, inima
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința unei inimi care se lasă rănită în mod repetat. Vorbește despre îndoială, despre cuvinte goale și despre incapacitatea de a învăța din greșeli, lăsându-se pradă acelorași cicluri dureroase.