Nu știu cum a trecut atât de grabnic timp,
De ce nu m-ai lăsat în brațe la părinți,
Unde lumea mea era creionată colorat.
Iar înălțimea mea marcată pe perete
Îmi arată cum am fost când nu aveam regrete
Și vara îmi părea că nu se mai termina,
Deloc.
Eu te mai aștept.
Cu patul făcut
Cu stele la geam
Ce îmi amintesc de tot ce iubeam
Și zâmbetul pur eu mi l-am păstrat
Dar unde a plecat, copilul din mine.
Cu patul făcut
Cu stele la geam
Ce îmi amintesc de tot ce iubeam
Până și ursul de pluș eu l-am păstrat
Dar tot a plecat
Copilul din mine.
Eu mult prea dedicat
Să urc pe al meu val
Fără să vreau atunci, am fost mereu plecat
Dar din tot ce am cântat
Cel mai de suflet cântec ești tu.
Iar înălțimea ta marcată pe perete
Îmi arată cum a fost
Când nu aveam regrete
Și vara ne părea că nu se mai termina
Deloc.
Cu patul făcut
Cu stele la geam
Ce îmi amintesc de tot ce iubeam
Și zâmbetul pur eu mi l-am păstrat
Dar unde a plecat, copilul din mine.
Cu patul făcut
Cu stele la geam
Ce îmi amintesc de tot ce iubeam
Până și ursul de pluș eu l-am păstrat
Dar tot a plecat
Copilul din mine
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru copilărie și regretul pierderii inocenței. Naratorul își amintește cu drag de vremurile simple și lipsite de griji, dorind să regăsească copilul din interior.