NU NE VINDEM ȚARA
I.
Plânge neamul românesc
Că străinii-l târguiesc
Să-i cumpere din lăstari
Și să-i taie din stejari.
Nu lăsa, frate române,
Codrul tău pe mâini străine
Când mai greu pe lume-o fost
Ți-o dat hrană și-adăpost.
REFREN:
Nu ne vindem țara
Nu ne dăm comoara
Nu vindem acest pământ.
Nu ne vindem rostul,
Pâinea și adăpostul
Asta-i tot ce-avem mai sfânt.
Nu ne vindem țara
Nu ne dăm comoara
Nu vindem acest pământ
Casa părintească, rădăcina noastră.
II.
Stați români și judecați
Și pământul nu vi-l dați
Nu dați zestrea pruncilor
Pe mâna străinilor.
Puneți voi semințele
Și culegeți roadele
Nu lăsați pita și vinul
Să vi le împartă străinul.
REFREN
III.
Cum, Doamne, să nu te doară
Musafir la tine-n țară
Asta-om fi noi, frați români
Dacă-o vindem la străini.
Că omul fără pământ
E un pai purtat de vânt
N-are nicio rădăcină
Și stă la mâna străină.
REFREN
IV.
Nu dați casa și pământul
Că nu știți ce-aduce vântul
Casa vă adăpostește
Și pământul vă hrănește.
Locul-n care v-ați născut
Nu-i de dat, nu-i de vândut.
Cât o fi prețul de mare
Astea nu sunt de vânzare.
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic care îndeamnă la protejarea pământului strămoșesc și a identității naționale. Versurile exprimă durerea pierderii pământului și importanța păstrării tradițiilor și a valorilor românești. Refrenul subliniază refuzul de a vinde țara și de a renunța la ceea ce este sfânt.