Păi, foaie verde, trei spanace,
Dragă mi-a fost calea-ncoace,
Păi, dragă mi-a fost calea-ncoace,
Da n-am pentru cine-o face,
Că pentru cine-o faceam, mai,
Mi-a tras perdeaua la geam, mai,
Căci pentru cine-o faceam, mai,
Mi-a tras perdeaua la geam, mai.
Și ridică, mândră, perdeaua,
Să intru să-mi iau mantaua,
Păi, ridică, mândră, perdeaua,
Să intru să-mi iau mantaua,
Mantaua și cu tunica,
Că m-apucă ziulica.
Și las’ te-apuce și namiezu,
C-așa pleacă amurezu,
Și las’ te-apuce și namiezu,
C-așa pleacă amurezu,
Că nu te las noaptea pe lună,
Că ți-a fost gurița bună,
Nu te las noaptea pe lună,
Că ți-a fost gurița bună.
Și mai stai, neică, nu pleca,
Că mi-e drag de dumneata, mai,
Și mai stai, neică, nu pleca,
Că mi-e drag de dumneata, mai,
Și lasă, neică, că te-oi duce,
Că ți-a fost gurița dulce,
Că nu te las noapte pe lună,
Că ți-a fost gurița bună.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și dorința de a reține persoana iubită care pleacă. Se vorbește despre o despărțire iminentă și despre amintirea momentelor dulci petrecute împreună.