Religia e-un cult misteric
Prin jurământ ținând secretul
De a păstra în întuneric
Pe cei ce nu știu alfabetul.
Politica, Religia,
Un cor afon ce te-nspăimântă,
Căci toată Omenirea cântă,
Dar fiecare, altceva.
Politica? Lătrat de javre!
Religia? Întunecime!
Progresul vrea mereu victime
Și evoluția – cadavre!.
În smog de sânge pe funesta
Istorie contemporană,
Progresului să-i fie hrană
Își fierbe pruncii veacu-acesta!
Sensul versurilor
Piesa critică instituțiile religioase și politice, acuzându-le de manipulare și de a se hrăni cu victimele progresului. Ea descrie o lume în care omenirea este dezbinată și progresul are un cost tragic.