Deschid poarta din rai, dar intru în iad,
Din mâna îngerilor în mâna diavolilor cad.
Sunt călăuzit de faptele rele,
Ce le-am făcut zi de zi
Și-am intrat numai în belele.
Plin de sechele, vezi grele gânduri rele,
Ma fac să stai deprimat zi de zi ca rele.
Mă fac să nu mai am credință în Dumnezeu,
În unele zile macabre mă întreb: „Ăsta-s eu?”
Pas cu pas către impas am pășit cu pas mare,
Dar am intrat în hău fără a mai avea vreo scăpare.
Mă întreb oare cine e de vină când băiatul de la colț bagă-n el h*****.
Când pe câțiva lei îți dă în colț de bloc în cap,
Eu vorbesc despre viața de stradă, așa că bagă la cap.
E un mesaj care trebuie să ajungă acolo sus,
E dedicat celor care n-au primit nici un răspuns.
Bun e sufletul acolo sus la Dumnezeu
Când zilele ți se par grele,
Și nu ai măcar un leu în viață, așa că luptă cât poți.
Nu uita de prieteni, de familie, iubește-i pe toți.
Bun e sufletul acolo sus la Dumnezeu
Când zilele ți se par grele,
Și nu ai măcar un leu în viață, așa că luptă cât poți.
Nu uita de prieteni, de familie, iubește-i pe toți.
Sensul versurilor
Piesa descrie realitatea dură a vieții de stradă, marcată de dependență, violență și lipsa de speranță. Vorbește despre pierderea credinței și despre căutarea unui răspuns într-o lume întunecată, dar îndeamnă la luptă și la importanța relațiilor umane.