Dumnezeu nu mai are puteri să stăpânească
Zace părăsit pe muntele
Raiului pleșuv,
A lăsat
Diavolul să conducă lumea și s-o
construiască
După chipul și asemănarea lui.
Dumnezeu s-a plictisit să mai facă minuni
Șade singur la masă și își numără coastele, îngerii stau culcați la umbră pomului oprit
Și-așteaptă șerpii să le aducă fructele în guri.
Oamenii nu mai știu să deosebească răul de bine.
Dumnezeu privește mirat cum apele ruginesc în izvoare
Dar încă mai crede în om, deși omul îl minte și-l înșală
Și nicio femeie nu vrea cu el să se cunune.
Sensul versurilor
Piesa descrie un Dumnezeu slăbit și deziluzionat, care a pierdut controlul asupra lumii. Oamenii nu mai disting binele de rău, iar credința este pusă la îndoială. Mesajul central este unul de decădere spirituală și pierdere a speranței.