Atent cu femeia blândă și lipicioasă
Ea își face cuib în inimă
Și nu te lasă
Până nu-ți ocupă toate rădăcinile
Până nu pune definitiv mâna pe tine
Până ce nu mai poți iubi
Și nimeni nu te mai iubește
Până nu ești numai al ei
Însă nicio femeie
Nu respectă sclavul și slăbiciunea
Îți dă lovitura
Și te lasă singur
Cu viață frântă
Femeia trebuie iubită
Nu înțeleasă
Cică ar fi spus Eva râzând
Când a mușcat din fructul oprit.
Sensul versurilor
Piesa avertizează asupra pericolului unei relații cu o femeie aparent blândă, dar care se dovedește a fi posesivă și manipulatoare. Ea își subjugă partenerul până la pierderea identității și a capacității de a iubi, lăsându-l singur și distrus.