Știi c-a fost vorba de la-nceput
De doi puști
Care căutau motiv
Să scrie admirativ
Despre cartierul lor nativ
Și e greu să rămâi unit
Când trebuie să alergi după bani efectiv
E ușor să scrii rime
Mai greu e să fii golan activ
Și să nu crezi că noi n-am plătit
Suntem din cartier
Deci închisoarea rămâne pentru noi un lucru obișnuit
Mai mult de atât, anii ’90 erau la sfârșit, pe final
La Familia pe val
Ca un surfer australian
O ardeam prin Colentina cu tovarășii mei toxicomani
Prin Salajan alergam
Combinam mereu bulgari la gram
Banii îi luam și îi aruncam pe geam
Ce mai râdeam când îi număram
Dar tragedia mă pândea la colț
Dacă aș fi crezut în karma
Aș fi spus că drama
Mi-a tras numele la sorți
Urma să învăț
Unde ceilalți văd ziduri, eu să văd porți
Și să petrec multe nopți
Întrebându-mă cine-s oare oamenii ăștia morți
De unde vine lumina și unde mergem noi toți
Nemulțumit de mine
Mă certam luni de zile
Aș fi putut să mă reinventez
Scriind o tonă de rime
Dar eu am preferat să vină o avalanșă de bile
Bine ai venit în viața mea creatorule de endorfine
Și căcatul ăsta de dependență mă omoară
Toată ziua prin Dristor și moară
Mă întreb de ce p*la mea nu m-am dus la școală
Aș fi suportat mai ușor ora asta nasoală
În care introspecția a ajuns până la inima goală
Da’ îmi revin și o iau de la capăt iară
Ca atunci când vrei golăneală
Strada ca o sirenă suavă te cheamă
Și m-a purtat prin tot felul de penitenciare
Din care, cu răbdare, o fată înțelegătoare
Am găsit spre casă o cale
Și am plătit cu trădare
Fiindcă n-am fost în stare
Să spun „S-a terminat
Tre’ să mergem mai departe fiecare”
În timp ce fratele meu rupea microfoane
Și se pregătea să le arate la panarame de ce e în stare
Și toți credeau că-s invidios sau gelos
„Undeva-n Balcani” e hit
Cum p*la mea să nu fiu fericit
N-ai cum să spui că noi doi ne-am răcit
Când noi doi suntem doi titani ce-mpart acest monolit.
Asta e povestea
Asta e povestea mea
Asta e povestea
Asta e povestea mea
Asta e povestea
Asta e povestea mea
Asta e povestea
Asta e povestea mea.
Deja au trecut luni fără marfă
Încep să mă regăsesc
Inima-ncet în piept iarăși începe să-mi bată
Cuvintele se așază într-o formă nouă, mă-mbată
Fiindcă sunetul meu, în sfârșit, acum e călit cu otravă
Și dintr-o dată dragostea toată-mi cade pe cap
Și mă aruncă într-o lume ciudată, nici măcar nu încerc ca să scap
Zâmbeam, dar cu sufletu-n lacrimi, că știam ce urmează
Nu știam ce contează, speram sentimentul să crească
Am zile negre la prănaie, stau pe telefoane
Încercând să-mi țin familia și brigada în picioare
În timp ce alții fug și petrec cu sifoane
Eu aștept să vină comisia asta nenorocită de eliberare
Nu-s fumător, dar fumez țigară de la țigare
Ce grea e așteptarea când trebuie să scapi de închisoare
Ca să poti să pui la cale această mare evadare
Și să le arăți tuturor că există scăpare din camere goale
Drumuri ce ating cerul, clar verticale
Indiferent că pleacă din cartiere mizere sau saloane
Dintre lichele ordinare sau domni și distinse doamne
Dintre toți și toate, spune-mi pe cine alegi tu, oare.
Asta e povestea
Asta e povestea mea
Asta e povestea
Asta e povestea mea
Asta e povestea
Asta e povestea mea
Asta e povestea
Asta e povestea mea
Sensul versurilor
Piesa descrie viața tumultoasă a unui individ, marcată de dependență, încarcerare și lupte interne. În ciuda greutăților, el caută regăsirea și speră la un viitor mai bun, reflectând asupra trecutului și încercând să învețe din greșeli.