Strofa I:
De când sunt flăcău în sat,
Pălărie mi-am luat,
Una cu borul măiastru,
Să merg pe drum ne-ntrebat!
I-am pus flori de prin poiene,
Mândrele ca să mă cheme,
Noaptea când îi luna-n nori,
Să le iubesc până-n zori!
Refren:
Așa mi-a spus tata mie,
Flăcău cu pălărie,
O scapă, o ia de jos
Și treci drumul fălos.
Așa mi-a spus tata mie,
Flăcău cu pălărie,
O scapă, o ia de jos
Și treci drumul fălos.
Strigătură:
Șine pălărie are,
Doarme noaptea pe fuioare, Măi!
Strofa II:
Pălăria mea cu flori,
Pălărie de fecior,
Seara pe ochi o-ndes,
Și tiptil pe poartă ies.
Mândrele calea îmi ține
Cu plăcinte și cu jin,
Așelea de măritat
Și-așelea fără bărbat.
Refren:
Așa mi-a spus tata mie,
Flăcău cu pălărie,
O scapă, o ia de jos
Și treci drumul fălos.
Așa mi-a spus tata mie,
Flăcău cu pălărie,
O scapă, o ia de jos
Și treci drumul fălos.
Strigătură:
Așa l-oi trece și eu
Că-s ditamai flăcău!
Strofa III:
Când îi joc la sărbători,
Pălăria mea cu flori,
Face boală-ntre feciori
Și-ntre mândre răcori.
Șine pălării poartă
Îi flăcău, nu-i șubă
La șine-i cu borul-n sus
Nu se teme nici de urs.
Refren:
Așa mi-a spus tata mie,
Flăcău cu pălărie,
O scapă, o ia de jos
Și treci drumul fălos.
Așa mi-a spus tata mie,
Flăcău cu pălărie,
O scapă, o ia de jos
Și treci drumul fălos.
Strigătură:
Eu îs flăcău de la munte,
Pălăria-i cu flori multe, Măi!
Strofa IV:
Într-o noapte-ntunecată
Stă o nevastă la poartă
Frumoasă și tinerică
Tremurând de frig și frică.
Am oprit să o alint
Și bărbatu-i am zărit,
Mi-am pălăria-n mână
Fugi, ieri că fuga-i bună!
Refren:
Așa mi-a spus tata mie,
Flăcău cu pălărie,
O scapă, o ia de jos
Și treci drumul fălos.
Așa mi-a spus tata mie,
Flăcău cu pălărie,
O scapă, o ia de jos
Și treci drumul fălos.
Strigătură:
Eu am vrut să o ajut, Măi!
Ea cucui mi-a făcut!
Dar pălăria mi-am pus
Și-s flăcău cu fruntea sus.
Uite așa, și-așa, Măi!
Sensul versurilor
Un flăcău își etalează pălăria cu flori, simbol al tinereții și al statutului său. Piesa celebrează tradițiile rurale și spiritul vesel al tinerilor.