Salut, foști prieteni, buni de-o viață
Recunoaștem că ne prefacem că nu ne cunoaștem
Când ne vedem pe stradă,
Dar ne știm de mult, unii de când eram copii
De la grădiniță, școală sau direct din fața scării
Cei care înainte cereau o pasă cu fața la poartă
Te privesc în față, se poartă de parcă nu le pasă
Dar nu-i nimic, știi, așa faci și tu la rândul tău
Toți obișnuim să trădăm de când e lumea și pământul.
Unii ne tot zâmbim doar constrânși de situație
Ne prefacem că nu ne știm în discuții cu alții
Am vrea să nu ne știm, să nu vorbim, să nu ne-ntâlnim
Și în timp cu timpul să uităm că trăim
Trecem nepăsători unii pe lângă alții
Aceiași oameni pe care credeai că tu îi ai ca frații
Mai știi, frate? Dar tu, tu nu-mi ești frate
Parcă eram pe față, acum mă vorbești pe la spate.
Cât de dur e când trec rapid lunile
Vine ziua ta și tot mai puțini or să te sune
Și cum e când toată lumea ta se zguduie?
Cutremurat ceri ajutor dar nicio replică nu e.
Ref: Mai știi, frate?
Dar tu? Tu, frate, nu mai știi
Câte tâmpenii făceam cât timp am fost copii
Mai știi, frate?
Dar tu, tu nu mai știi frate
Că eu te știu dinainte să îți pui măștile toate.
Deci să știi, frate
No, mai bine că nu mă știi
Eu știu cine sunt, însă tu doar cine ai vrea să fii
Deci ne știm, frate?
No, eu nu te mai știu, frate
Că mi-e greu să te mai recunosc de sub măștile toate.
Mai știi, frate? [ce?]
Cum ne pierdeam nopțile-n scară
Puși pe șotii seară de seară
Mai mereu o dădeam în bară
Frați de cruce pe viață,
Nimeni nu ne separa,
Dar ne-ai lăsat baltă atunci când ai dat de-o pi**dă prima oară.
Și la fel era mereu, tot mai absent erai mereu
C-ai uitat să fii aici cu noi la bine și la greu
Și la fel era mereu, te-ntorceai la noi mereu
Spuneai c-o să te schimbi,
Dar am incetat să cred ca un ateu.
Da’ te-am ajutat mereu cu orice sfat sau vorbă bună
Și n-am lăsat pe nimeni să te vorbească de rău nici în glumă
Am început să-mi aud povești, chiar scenarii de filme
Da’ te-am iertat că știam că mereu vorbea gura fără tine
Și ți-am luat apărarea când toți voiau de tine să scape
Ți-am fost mereu aproape, spate-n spate
Exact ca un frate
Dar am început să-mi dau seama că au dreptate peste ani
Când te mai vedeam la față doar când îmi cereai bani
Dar acum totul s-a terminat, sunt atent la orice pas
Fratele ți-a spus „bun rămas”, acum nu-l mai duci de nas
Și nicio vorbă de-a ta nu poa’ să mă mai întoarcă
Că am încetat să-ți fiu frate din clipa în care ți-ai pus masca.
Ref: Mai știi, frate?
Dar tu? Tu, frate, nu mai știi
Câte tâmpenii făceam cât timp am fost copii
Mai știi, frate?
Dar tu, tu nu mai știi frate
Că eu te știu dinainte să îți pui măștile toate.
Deci să știi, frate
No, mai bine că nu mă știi
Eu știu cine sunt, însă tu doar cine ai vrea să fii
Deci ne știm, frate?
No, eu nu te mai știu, frate
Că mi-e greu să te mai recunosc de sub măștile toate.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre deziluzia pierderii unei prietenii strânse din copilărie, din cauza schimbării și a trădării. Naratorul își exprimă regretul și dezamăgirea față de fostul prieten, care s-a îndepărtat și a devenit o persoană falsă.