Mi-ai dat speranțe, ți-am dat iubire contra cost
Dar când luna pierdea stele, eu deveneam fost
Doar o clipă aș fi vrut să te mai simt, apoi plecând
Luând amintiri cu tine, idealuri ucigând
Când orologiul 12 jumate bătând
Alura ta divină, în noapte dispare alergând
Un sunet asurzitor, ale inimii bătăi
Nu mai pot să le controlez de mă gândesc la pașii tăi
Când te-ai întors și ai plecat, da’ de-acum plecată ești
Că dragostea mea pentru tine părea scoasă din povești
Și te petrec, lacrimi pe obraji, minute trec
Când ore trec, rămân stană de piatră, să mă mișc nici nu încerc
Că te-am iubit atât de mult de la pământ pan’ la cer
De te vei întoarce oare, îmi rămâne numai să sper
Și-ți aduc flori…
Dă-mi soare cald, îneacă-mă de vrei când cad
Cu ura ce mi-o porți, de asta am blocat a inimii porți
Când era toamnă, și soarele-și trimitea raze vii
Cu un buchet de crini în mână, fericit, te așteptam să vii
La locul stabilit, locul unde te-am întâlnit
Întâia oară, în acea zi ploioasă de primăvară
Unde ți-am furat săruturi, născând amintiri, pe cer cu vulturi
Mimând dansul ploii.
Îmi amintesc perfect totul, de parcă ar fi fost ieri
Dar mi-aș da la schimb și inima, să nu mai simt dureri
Că nu pot să te uit, refuz să te pierd, și știi
Acum nu-i loc de joacă, noi nu mai suntem copii
Și poa’ să treacă timpul, am să număr zilele
Până ce clipele vor înlocui speranțele
Pe când distanțele, ne vor pune iar pe drumuri
Când cerul va crăpa, că și străini ne vom reîntâlni
Lipsiți de dragoste, lipsiți de sentiment, lipsiți de ură
Dar neînfricați, inima devenind dură
Mă vei recunoaște oare, atunci când trupul arzând
Având ca ultimă dorință să te văd râzând
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei despărțiri și amintirile unei iubiri pierdute. Naratorul își amintește momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită, dar și suferința cauzată de finalul relației. Exprimă speranța reîntâlnirii, chiar și într-un viitor incert.