Problema mea e că-s prea drastic, nu-mi pune numele
În panteonul tău sintetizat cu zei de plastic
Am ars ce-a fost în mine bun
De fapt compun regrete
Și-aș fi putut să fiu și ce sunt acum
Ăsta nu-i test, e teză cu sfinții
Adevarul lovește ca o tesla-n dinți
Deschide ochiul minții
Îndoctrinați cu ficțiune
Ochiul de șarpe de stradă clipește numai la sume
Am fumat mai multe cuie, bag de seamă
Decât viața mea sumeriană, ce dramă
Eu nu-s clădit să seman panică
Știi că-s o minte diabolică, cultiv de-a lungul vremii frică
Șerpii ăștia veninoși în groapa în care m-afund
Nu-s deloc prietenoși
Deci răspund antibiotic când mediu-i bolnav cronic
Neuronii prea multor lepre de când compun
Am psihologie de câine, nu te mira
Ăsta face societatea ta din cei ca mine
Din afara conștiinței, independent, obiectiv
Ca un zeu vorbesc de tot ce scanez prin retine
Schizofrenic șamanic în universul meu organic cu caracter canibalic
Anii trec, teorii se dovedesc a fi
Corecte sau greșite, în defavoarea ta rămâne timpul
Schizofrenic șamanic în universul meu organic cu caracter canibalic
Anii trec, teorii se dovedesc a fi
Corecte sau greșite, în defavoarea ta rămâne timpul
În defavoarea ta rămâne timpul, în defavoarea ta rămâne timpul
Sensul versurilor
Piesa exprimă o viziune critică asupra societății și a realității, văzută printr-o perspectivă schizofrenică și șamanică. Artistul se poziționează ca un observator independent și obiectiv, demascând ipocrizia și superficialitatea lumii.