Prea târziu sau prea devreme
Să privesc o poză-n care nu ești tu
Să-mi pot deschide sufletul
Prea târziu sau prea devreme
Să-ntâlnesc privirea senină a altuia
Ce se plimbă prin viața mea.
Și aș vrea să nu știu azi
Ce am vrut să nu știu ieri
Mi-ai lăsat adânc o rană
N-am să uit vreodată
zâmbetul care m-a fermecat.
Mi-ai luat inima-n palmă
Ca pe o lacrimă,
Plin de patimă
Și acum îți spun hei, hei
Ce-ai mai putea să-mi iei?
Ce-ai mai putea să-mi iei?
Ce-ai mai putea să-mi iei?.
Am un suflet care doare
Și-am avut atât de multă încredere
În tine și nu-nțeleg de ce?
Mă-ntreb ea știe, ea știe oare
Că o doar o undă sau poate, poate nu
Sau poate ea e ce cauți tu.
Mi-ai luat inima-n palmă
Ca pe o lacrimă,
Plin de patimă
Și acum îți spun hei, hei
Ce-ai mai putea să-mi iei?
Ce-ai mai putea să-mi iei?
Ce-ai mai putea să-mi iei?.
Și aș vrea să nu știu azi
Ce am vrut să nu știu ieri
Mi-ai lăsat adânc o rană
N-am să uit vreodată
zâmbetul care m-a fermecat.
Mi-ai luat inima-n palmă
Ca pe o lacrimă,
Plin de patimă
Și acum îți spun hei, hei
Ce-ai mai putea să-mi iei?
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul se simte trădat și se întreabă ce mai poate pierde după ce și-a dăruit inima. Cântecul explorează sentimentele de pierdere, neîncredere și amintirea unui zâmbet fermecător.