Indiferent – Am Emoții

Țin poza ta în mână
Și lacrima-mi curge,
Pe perna ce-n brațe,
Ea mă mai strânge.
Privirea ta-ncet,
Mă debusolează,
Dar sufletul tău cald
Îmi oferă o speranță.
Cu sentimente reci,
În inimă de gheață,
Dar tu ai fost cea care
Mi-a adus căldură-n viață.
Un zâmbet călduros,
Pe obrajii goi,
Care și la depărtare
Tot îmi amintesc de noi.
S-au scris vremuri frumoase,
În fiecare ceas,
În sufletul tău cald,
Ai știut că nu am glas.
Să zic că nu mi-e bine
C-ai plecat de lângă mine
Și că orice-aș gândi,
Mă gândesc numai la tine.
Prin tine eu vedeam
C-am tot ce-mi doresc
Și alături de tine visam,
C-o să-mbătrânesc.
Pretez pentru tot,
Căci în lacrimi mă înec
Și privesc ce-a fost,
Cu regret că te iubesc.
Am emoții când nu am,
Nici când sunt pe scenă
Și iertare când îți cer,
Parcă simt frică-n venă.
x2
Numai glasul ei,
Îmi astupă orice rană,
Orice sentiment rănit
Poate deveni o dramă.
Am vrut să nu m-ascund,
În trecutul nostru,
Dar m-am refugiat,
În amintiri ca prostu.
Și-am încetat,
Să vreau să te găsesc,
Și mă-amăgesc,
Că-n tine mă regăsesc.
Și te privesc
Și-aș vrea să te iubesc,
Și mă lovesc,
De-amintiri ce mă rănesc.
Și-am încetat,
Să vreau să mă gândesc,
La tot ce-a fost,
Ca să nu-nnebunesc.
E firesc, omenesc,
Să nu pot uita,
Amintirile cu ea,
Pe vremea când mă iubea.
Știa că iubirea,
Dacă fuge, pleacă,
Vroia să vadă dacă,
Voi iubi și altă fată.
Acum e târziu
Și nu pot să dorm,
Mă gândesc ce să fac,
Că nu-mi e ușor.
Îmi zic mai bine-o sun,
Să văd ce face,
Și când răspunse ea,
Vocea mea deodată tace.
Am emoții când nu am,
Nici când sunt pe scenă
Și iertare când îți cer,
Parcă simt frică-n venă.
x2
Numai glasul ei,
Îmi astupă orice rană,
Orice sentiment rănit
Poate deveni o dramă.
Și mă gândesc la noi,
Simt doar singurătate,
Căci gândul c-ai plecat,
Mă face să te vreau aproape.
Poate că dacă eu eram,
Copilul răsfățat,
Acum tu erai cu altu
Și eu cu alta-n pat.
Da’ povestea e a noastră,
Eu sunt doar narator,
Tu ai rolul principal
Și joci în acest decor.
Mi-e dor să mă alinți,
Cum tu-mi spuneai „tati”,
Căci sufletul acum,
Parcă plânge după gratii.
zâmbesc în colțul gurii,
Sper că mă iubești,
Îți dedic iubirea mea,
Sinceră așa cum ești.
Mi-e dor de-al tău parfum,
Să mă joc în părul tău,
Orice gând duc eu în minte,
Este că îmi pare rău.
Aș gusta buzele tale,
Ți-aș sorbi și lacrima,
Aș umbla desculț pe stradă
După amintirea ta.
Lângă suflet țin o bombă
Și secundele se scurg,
Dacă tu nu vii la mine,
Să te văd nu mai apuc.
Am emoții când nu am,
Nici când sunt pe scenă
Și iertare când îți cer,
Parcă simt frică-n venă.
x3
Numai glasul ei,
Îmi astupă orice rană,
Orice sentiment rănit
Poate deveni o dramă.
Poate deveni o dramă..

Sensul versurilor

Piesa exprimă dorul profund și regretul față de o iubire pierdută. Naratorul este copleșit de amintiri și emoții puternice, simțind singurătate și teama de a nu mai apuca să-și vadă iubirea.

Lasă un comentariu