Cu 7 ani în urmă eram un simplu puștan
Nu mă gândeam la viitor, n-aveam nici un ban
Era totu’ așa simplu… iubeam și, culmea, eram iubit
Fără bani, fără droguri, și nu eram așa de nesimțit
Aveam toți prietenii alături, nu erau plecați
Aveam prieteni luminați, nicidecum întunecați
Frate, mi-ai adus aminte de acele zile bune
Acum stau și scriu din suflet, fără glume
Văd atâta lume umblând după una, după alta
Dar ei nu știu câți pești poate avea balta
Ce e drept, nu prea mai sunt
Speranța moare ultima, punct!
Amintiri frumoase, dar chinuitoare
Fețe false, fără pic de răbdare
Tarfe nebune, puse pe glume
O inimă de cărbune
Și oameni ce știu să răzbune.
După atâta timp mi s-a făcut inima scrum
O inimă de cărbune și-un drum lung
Scriu asta datorită fratelui Wasb Sick
Mi-a amintit de vremurile când nu eram toxic
Mi-am bătut joc de tine în timp ce mă iubeai
Mă uitam după altele în timp ce tu mă vedeai
Ți-am greșit foarte mult, aș da timpu’ înapoi…
Cu orice preț, nu contează prețul, să fim noi doi
Cum eram odinioară
Tu arcușu’ și eu a ta vioară
Tu a mea vară splendidă
Și eu a ta primăvară perfidă
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund pentru pierderea unei iubiri sincere și rememorarea unui trecut mai simplu și fericit. Naratorul își recunoaște greșelile și își dorește să poată schimba trecutul, dar este conștient că inima sa a devenit insensibilă și marcată de experiențele negative.