Dacă ai văzut vreodată un înger feeric
Cum își întinde aripile în întuneric,
Îți vezi viața trecând ca un generic,
Știindu-ți dinainte trecutul ezoteric.
Gândește-te la un înger,
La frumusețea sa,
Înmulțește-o acum cu zece,
Așa arăta ea!
Era genul de fată care întorcea privirile,
Avea scutul ce reflecta toate simțirile.
Era cea despre care mi se spunea că nu-i de mine,
Era cea care nu cădea îndrăgostită după oricine,
Călca nepăsător, plutea fără nicio remușcare,
În priviri i se citeau însă trăirile interioare.
După ce pleca lăsa în urma ei mereu inimi ucise,
Zâmbea știind că va iubi poate în basme și vise,
Promise povești au rămas trecute pe liste,
Ea știa să râdă chiar și în clipele triste.
Am pornit cu mâna goală spre lacăte închise,
Călcând pe orgolii, arzând zeci de foi scrise,
Nopți lungi au trecut cu tine împreună,
O zi ca o secundă, un an ca o săptămână.
Și aș da toate nopțile fumate și udate-n vin
Pe zâmbetul tău în clipa când ne întâlnim,
Prea multe putem să pierdem când nu gândim,
Prea puțin timp, prea multe de spus fără să vorbim.
Și mă gândesc de multe ori la ziua când n-o să mai fim,
Dacă o să zâmbesc, dacă o să zâmbești când o să ne amintim,
Sunt prea multe de spus, aș vrea să vezi privirea mea,
Te asigur că sigur te privește ce inspiră ea.
Trebuie să închei acum, deși mai aveam multe să-ți spun,
Poate o să te afli într-o zi printre fum și scrum.
Iar în final în inima mea îți fac o ultimă promisiune,
Mereu pe cer stele, tu soare în a mea viziune!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o idealizare a unei persoane, Irina, văzută ca un înger. Naratorul își amintește de momentele petrecute împreună și își exprimă dorința de a retrăi acele clipe, chiar dacă știe că relația este imposibilă, făcându-i o promisiune eternă.