– Dragă mi-este ulița
Care duce la neica
Ulița-i plină cu flori
Și-a mea inimă de dor
Că mi-e neica om de frunte
Ca și bradu-n vârf de munte.
– Fă, Doamne, fereastra ușă,
Giurgiuveaua nuielușă,
Fă, Doamne, noaptea mai mică
Și pe mândra tinerică
Când cânta ea prin dumbravă
„Mierlița când e bolnavă”.
Fir boboc de iasomie,
Dac-așa a fost să fie,
Dacă soart-a fost așa
Hai să facem cum vrea ea,
Om munci un an sau doi
Numai să fim amândoi.
– Dacă nu e, nu e, nu e,
Inima mi-e tot pustie,
Păru-n cap mi s-a albit,
Nu-mi mai arde de iubit,
Tu nu ești de seama mea
Și-o să vorbească lumea,
Geaba-ncearcă dragostea
Că n-a fost când trebuia,
Geaba-i drag și geaba-i dor,
Toate sunt la timpul lor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și dragostea față de persoana iubită, dar și acceptarea destinului, chiar dacă acesta aduce și suferință. Vorbește despre frumusețea locurilor natale și despre efemeritatea sentimentelor.