Frunzuliță, foaie lată,
La fântânița din poartă
Șade-o fată supărată
C-a rămas nesărutată
Și are guriță-amară,
Nesărutată de-aseară.
Foaie verde și-o alună,
Afar’ fulgeră și tună,
Fata plânge și suspină,
Fata plânge și suspină,
Și plângea biata fetiță
De se uda pe rochiță.
Plânge că e mama-n casă
Și n-o lasă să iubească.
– Lasă-mă măicuță-n pace
Să iubesc pe cine-mi place
Că și tu când ai iubit
Tot ca mine-ai pătimit,
Nu cer nimic de la voi,
Nici căruță și nici boi,
Mulțumesc că m-ați crescut,
Îmi iau puiul și mă duc.
Sensul versurilor
O tânără este tristă și disperată pentru că mama ei nu o lasă să iubească. Ea își amintește mamei că și ea a trecut prin aceeași suferință și decide să plece de acasă cu iubitul ei.