Frunzuliță și-o lalea,
Neicuță din Slatina,
De te-aș prinde undeva
Numai ochii ți i-aș lua,
Ochii și sprâncenele,
Alea fac păcatele.
Când cobori tu genele
Și ridici sprâncenele
M-apucă frigurile,
Ochii tăi, două zambile,
Mă omori, neică, cu zile.
Neică, pentru ochii tăi
Aș da lumea pentru ei,
Zău c-aș da lumea întreagă
Numai să-ți fiu ție dragă,
Zău că nu mi-ar părea rău
Să te știu alesul meu.
Sensul versurilor
Cântec popular despre admirația profundă față de un bărbat din Slatina, exprimată prin metafore legate de frumusețea ochilor săi. Naratoarea este dispusă să facă sacrificii mari pentru a-i câștiga afecțiunea.