Pe cărarea vieții
Trec câteodată
Cu speranța vagă
De-a te întâlni.
Ne cunoaștem parcă
De-o viață întreagă,
Neavând puterea
De a ne vorbi.
Prin albastrul moale,
Liniștea se adună
Și prin diafanul
De apus vegheat,
Ochii tăi de aur,
Ochi de zână bună,
Când aprind în mine
Un ecou ciudat.
Refren: Dragoste la prima vedere,
Cine-ar fi crezut?
Să iubesc cu atâta putere,
Ca la început. bis
Că mi-a fost târzie
Întâlnirea în vreme
Și târzie clipa
De-a ne fi văzut,
Pe cărarea veche
La răscruci de vânturi
Numai timpul știe
Ce e de făcut.
Amintirea vie
Mai trăiește încă
Aș da ani din viață să te regăsesc
Ne cunoaștem parcă
De-o veșnicie,
De-o veșnicie
Parcă te iubesc.
Refren bis.
N-o să afle nimeni
Poate niciodată
Poate niciodată
N-am să te-ntâlnesc.
Aș da ani din viață
Să te am alături,
Să îți simt faptura,
Să-ți spun te iubesc. (bis ult 4 versuri)
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de dragoste la prima vedere și regretul întâlnirii tardive. Naratorul își amintește cu nostalgie de o persoană dragă, exprimând dorința de a o reîntâlni și de a-și exprima iubirea.