Foaie verde, foi de prun,
Te-ai jurat, neicuță-n drum!
Te-ai jurat, neică, la poartă,
Că nu mai ai altă fată!
Dar aflai din lume multă
Că duminică ai nunta!
Mai aflai, neicuță-n crâng
Că te-ai dus ieri pe la târg
Și ai cumpărat, mai Ionele,
Șapte șiruri de mărgele,
Mărgele și-o floare aleasă
S-o faci pe alta mireasă!
Plânge inimioara-n mine
Că nu mai pot fără tine!
Fără tine dac-oi fi,
Nu știu de-oi putea trăi,
C-am rămas, Ionele-n lume
Ca floarea fără de nume!
Sensul versurilor
O femeie își exprimă durerea și dezamăgirea după ce află că iubitul ei, care i-a jurat credință, se căsătorește cu altcineva. Ea se simte pierdută și singură, ca o floare fără nume.