Cine oare ar fi crezut că doare, doare, doare atât de tare
Niciodată n-am mai suferit atât, atât, atât de tare
Mi-e dor iar de vocea ta, e gol în camera mea
Și doare, doare, doare atât de tare
1995, de Crăciun, ia-ți bagajele din drum
Tai-o fără rămas bun
Nu băga în seamă o altă dramă cu prostii
Altă mamă ce-și va crește singură ambii copii
Da, tată, pleacă odată
Descopăr singur ce să fac ca să mă placă o fată
Sau cum se poartă un bărbat în societate, atunci când lumea nu-i e dragă
Cum se apără de toate, cum să dea cu pumnul pe stradă
Tu habar n-ai cât de bine au crescut
Cei doi copii pe care acum regreți că i-ai făcut
Și habar n-ai cât de tare a durut
Că ai plecat când fix de tine aveam nevoie cel mai mult
Și acum vrei să ne scoți în oraș
Ca să ne cumperi, ce las’
Ne lași, tu n-ai fi zis că am curaj
Ma vezi tăcut și întrebi de ce nu discutăm puțin
Fiind că m-a învățat mama să nu vorbesc cu străini
Cine oare ar fi crezut că doare, doare, doare atât de tare
Niciodată nu am mai suferit atât, atât, atât de tare
Mi-e dor iar de vocea ta, e gol în camera mea
Și doare, doare, doare atât de tare
Știi ce doare cel mai tare
Hai să-ți zic, ca opinie
Faptul că ai plecat setat să-ți faci altă familie
Ca și cum n-am fost îndeajuns de buni pentru visul tău nebun
La revedere, drum bun
Sper să fii ferice acum cu al doilea fiu
Și să devină ce n-am reușit în ochii tăi să fiu
Că, de când mă știu, am fost mereu un pic mai golan
Cu scandaluri, cu bătăi și alte aventuri de licean
Dar știam, am cea mai tare mamă de pe lume
Duce greutățile mele pe umeri
Cum să-ți explic, neamul nostru e foarte mare
Deci nu mi-a lipsit nimic, în afară de-o îmbrățișare de-a ta
Dacă nu vine, hai pa
Nici n-am nevoie de ea
Viața mi-a zis că a fost mai bine așa
Dar să vii iar în Bacău
Când mi-a fost chiar cel mai rău
Doar ca să-mi lași cadou un amărât de sacou
Îmi pare rău
Cine oare ar fi crezut că doare, doare, doare atât de tare
Niciodată nu am mai suferit atât, atât, atât de tare
Mi-e dor iar de vocea ta, mi-e dor de camera mea
Și doare, doare, doare atât de tare
Oare ne e greu să nu mai mințim, să nu mai suferim
Oare ne e greu să aruncăm cu vorbe și să ne rănim
Oare ne e greu să nu mai greșim
Oare ne e greu și apoi să fugim
Oare ne e greu, atât de greu, atât de greu, atât de greu
Cine oare ar fi crezut că doare, doare, doare atât de tare
Niciodată nu am mai suferit atât, atât, atât de tare
Mi-e dor iar de vocea ta, mi-e dor de camera mea
Și doare, doare, doare atât de tare
Cine oare ar fi crezut că doare, doare, doare atât de tare
Niciodată nu am mai suferit atât, atât, atât de tare
Mi-e dor iar de vocea ta, mi-e dor de camera mea
Și doare, doare, doare atât de tare
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă resimțită de artist din cauza absenței tatălui său. El vorbește despre suferința provocată de abandon, despre lipsa unei figuri paterne și despre impactul emoțional pe termen lung.